Copilul si parintii

Copilul vede întâmplător, cum tatăl lui se giugiuleşte cu menajera. Fuge repede la mama lui şi îi povesteşte totul. Mama îşi frînează nervii şi îi cere băiatului să nu spună nimănui nimic pînă îi va zice ea.
Peste câteva zile, la onomastica bunicii, se adună membrii familiei, în jur de 70 de persoane. Cheful este în toi, când mama anunţă faptul că băiatul ei are de spus ceva.
Toată lumea crede c
ă este vorba de o poezie sau ceva învăţat la grădiniţă, dar copilul spune:
- Săptămâna trecută tata a intat în aceea cameră unde menajera făcea curăţenie, a îmbrăţişat-o, sărutat-o, a dezbrăcat-o de tot.
Bineînţeles că toată lumea s-a întors către tată, care a devenit roşu ca racul. Băiatul continuă apoi:

- După ce a dezbrăcat-o, s-a dezbrăcat şi el. S-au culcat, după care tata a început să-i bage menajerei intre picioare ... nu-mi vine în minte cum îi spune...
Băiatul se întoarce atunci către mama lui, care deja în culmea fericirii, îl asculta şi o întreabă:
- Mami, cum îi spune la aia... stii... pe care i-o sugi tu lui nenea Costica cînd vine pe la noi ?